marți, iulie 10, 2007

A angaja sau a NU angaja - Asta-i intrebarea (partea a II-a)


Dupa ce ieri am publicat "A angaja sau a nu angaja - Asta-i intrebarea (partea I)" dintr-un articol mai vechi scris pentru Sictir, iata ca azi scriu partea a II-a a articolului, o parte pe care nu am mai apucat sa o public pana acum. Actiunea se desfasoara in mare parte in vara anului trecut.


Spuneam la sfarsitul primei parti ca i-am trimis un mail patronului, in care i-am povestit toata intamplarea, insa nu am primit niciun raspuns. Daca am vazut ca asa stau treburile am lasat totul balta. A trecut timpul si prin februarie 2006 am fost contactat de conducerea MIX FM Constanta pentru a-mi propune un job la statia din Bucuresti. Nu am stat prea mult pe ganduri si am acceptat.
Am ajuns la Bucuresti, m-am instalat la un amic si intr-o zi am vorbit cu un prieten foarte bun, DJ de felul lui, care m-a rugat sa merg cu el la sediul radioului controversat in prima parte, pentru a duce un CD demo cu un mix. Am acceptat sa merg cu el.
Am ajuns la sediu, am intrat si ghiciti cine era in emisie... Eiii da! E vorba chiar de doamna directoare C.C cu care am avut atatea batai de cap. Nici nu intru bine sa apuc sa dau buna ziua ca imi si zice pe un ton impunator
- Am auzit ca ai fost tare suparat pe mine si ca i-ai trimis un mail patronului meu in care te plangeai ca ai consumat o cartela de 6$ si ca nu ai primit un raspuns concret.
- Da, asa e... am zis eu
E vreo problema in asta? Mi se pare normal sa primesc un raspuns concret... DA sau NU si nu sa fiu dus cu vorba aiurea si sa sun sa ma interesez tot pe banii mei.

Dupa replica asta i-am inchis gura si intr-un final s-a ocupat de demo-ul prietenului meu. Uite asa aflasem ca de fapt domnul Director citise mailul meu si nu s-a deranjat prea tare sa puna mana pe tastatura si sa scrie un raspuns pentru ca poate ii cadea daca facea efortul asta. Un mare carnat patronul asta. Nesimtit peste limite. Exact specia pe care o urasc cel mai mult.

Dar povestea nu se incheie aici pentru ca intr-o buna zi mi-a soptit o "pasarea" cum ca radioul respectiv cauta oameni si bineinteles ca eu ca un nesimtit cu tupeu ce sunt, am sunat-o iar pe doamna directoare C.C si am intrebat-o daca este adevarata informatia. Ea a spus ca nu este dar daca dau peste oameni buni angajeaza... Cum vine asta nu inteleg. Ba angajeaza, ba nu angajeaza... In fine, am decis sa ne intalnim la sediu si sa discutam.
M-am dus sa vorbesc cu ea in ziua stabilita si nu am reusit pentru ca era ocupata. Fuck! Again? OOOO DA! Again! Si a ramas sa ne intalnim in alta zi. In acea zi m-am dus iar, de data asta cu o mica atentie (o cutie cu bomboane mai pretentioase) pentru a-mi cere iertare pentru cele intamplate. Dar ca sa vezi... iar nu poate sa coboare din productie pentru ca e intr-o sedinta cu patronul. Am lasat cutia cu bomboane colegilor ei si am plecat. Am sunat-o mai tarziu sa o intreb daca a primit-o, a spus ca da si ca ramane sa ne vedem peste vreo 3 zile.
M-am dus iar, si de data asta m-a asteptat alaturi de patronul caruia bineinteles i-am scris acel mail. Am mers intr-un loc mai retras, m-a prezentat, patronul m-a luat la intrebari de genul ce caut de fapt acolo, ce ma face sa cred ca eu merit sa lucrez acolo bla bla bla, i-am raspuns scurt, concret si coerent si inainte sa plece i-a spus doamnei C.C sa ma duca sa dau o proba de voce si daca ii place cum suna, sa ma angajeze.
In sfarsit eram si eu o data impacat ca am primit un raspuns cat de cat concret.
M-am dus sa dau proba, am lasat si un CD demo si a ramas sa vorbeasca (IAR) cu patronul. Atunci iar mi s-a pus pata... Bineinteles ca au urmat iar telefoane in care isi cerea mii de scuze ca nu a avut timp sau ca patronul nu a avut timp, sau ca nu a vorbit cu patronul sau ca patronul e cu morcovu'n cur si nu vrea sa dea un raspuns etc.
Intr-o buna zi mi-a spus sa vin la sediu sa discutam. Eram la Buzau. Am luat trenul, m-am dus acolo, ne-am intalnit si... surpriza tocmai trebuia sa plece urgent la studioul de la mare. Deci, in concluzie dadusem banii pe rapid degeaba pentru ca tot nimic n-am rezolvat.

Si uite asa m-am enervat si i-am bagat in mama lor pe toti. O adunatura de scamatori. Se pare ca unii ori sunt cretini, ori retardati, ori au un mare orgasm intelectual cand fac chestii deastea, altfel nu imi explic cum mama ma-sii m-a frecat idioata aia pe drumuri atat. Colegul meu de camera din Bucuresti cu care stateam atunci mi-a zis la un moment dat mai in gluma mai in serios ca poate vrea sa-i fac vreo propunere indecenta sa vada ce pot si apoi sa ma angajeze. Poate e adevarat, poate nu. Nu mi-am mai batut capul. Cert este ca acum aproape o luna, un tip pe care il cunosc cat de cat, care a lucrat la un radio local de aici din Buzau, a ajuns la radioul respectiv si a fost angajat din prima.
Cum?
Pai are un amic acolo care l-a prezentat si l-a propus spre angajare.
Concluzia si pilele care merg in continuare la noi in tara le trageti voi.
Cat despre ei, un mesaj! Hai sictir si multa *.U.E!

~~THE END~~

Un comentariu:

Anonim spunea...

Exemple din astea...garla. Ma trezesc, intr-o buna dimineata, cu una din receptionerele mele, rosie si umflata toata de plans din cauza de marginalizare si discriminare din partea colegilor ei, care aflasera ca are salariul mai mare decat al lor, salariu aprobat de patronul asociat cu unchiul receptionerei in cauza. Ca receptionera a muncit cot la cot cu toata lumea, ca nu ea a cerut salariul respectiv, pur si simplu a semnat ce i s-a dat, ca nu e cinstit, bla bla. Ma trezesc in alta zi cu o fatuca ce ma anunta ca e o noua receptionera, trimisa tot de patron (unde echipa era completa de fapt), care patron ulterior da un telefon directorului general. Aceasta director general imi spune ca fatuca e venita de sus si...imi dau seama ca ultimul venit trebuie sa plece, nu? Eu sar de fund tot in sus si ma duc la sefu' ca sa schimbe organigrama nu sa-mi plece mie ultima venita (intamplator si cea mai priceputa) pentru piloasa. Una peste alta lucrurile s-au aranjat pentru ca receptionera care aflase initial de salariul nepoatei asociatului patronului s-a carat bine mersi pentru ca, normal, iti vine sa-ti bagi picioarele cand vezi ca e o grila de salarizare de care nu se tine seama, nu? Ei...toate bune. Fatuca pana la urma isi face treaba bine. Si nepoata la fel. Si imi mai si suporta mie crizele de nervi cand le mai prind ca gresesc cate ceva.