vineri, august 31, 2007

Un eseu de milioane

Zilele astea, un amic de-al meu pe nume Mircea mi-a trimis un eseu la care s-a chinuit sa lucreze ceva vreme. Cu el a participat pe 28 mai 2007 la concursul pe baza de afaceri "Junior Achievment Romania" sponsorizat de Paul Nuber, Manager General al Nestle, organizat la Hotelul JW Marriott din Bucuresti. Cu eseul asta, a reusit sa termine intre primii 9 finalisti.
L-am citit, mi-a placut mult, e scris atat in romana, cat si in engleza, iar aici o sa va postez versiunea in limba romana.

Lectura placuta! Merita!

Educatia mea

Ce am si ce-mi doresc

E greu sa fii baiat si adolescent intr-o familie cu doua fete.

Dar sa ai trei mame, doua surori cu 11 ani mai mari si o mama, e si mai greu. Toate trei imi dau sfaturi. Ele stiu mereu ce e mai bine pentru mine si pentru viata mea.

Si ca orice adolescent adevarat care este convins ca el stie mai bine la fel si cel din povestea mea. Adica eu.

Eram convins de acest lucru, dar de la o vreme incep sa cred ca am gresit in toti acesti ani, ca cele trei “mame” au avut dreptate. Toate imi vor numai binele, imi doresc o cariera si implicit fericirea si bunastarea.

Acum imi dau seama ca pentru a avea toate acestea trebuie sa lupt. In primul rand cu mine insumi, cu incapatanarea si comoditatea mea. Ca in cazul in care vreau sa fiu respectat, in primul rand trebuie sa invat sa ma respect pe mine insumi.

Pana nu de mult credeam ca sunt centrul universului si le stiu pe toate. Ma comportam ca atare si, de multe ori, inca o mai fac. Incerc sa-mi corectez comportamentul si mentalitatea, dar este greu. In primul rand din cauza anturajului. Toti prietenii mei, adolescenti si ei la randul lor, se poarta la fel. Putini sunt cei care au depasit acest stadiu al teribilismului.

Este greu fara un model masculin in familie. Tatal meu a plecat cu ingerii cand eram prea mic ca sa inteleg cat de mult o sa-mi lipseasca. Acum imi dau seama cata nevoie am si de un tata, dar pentru ca am mai trei mame iubitoare sunt sigur ca ma voi descurca. Tot ceea ce trebuie sa fac este sa inteleg ca cei din jurul meu imi sunt aproape, ma inteleg si ma sustin.

Din tot ce invat la scoala cel mai mult imi place informatica si limba engleza pe care o fac din scoala primara. Abia acum daca stau sa ma gandesc bine imi dau seama ca familia m-a sprijinit cumparandu-mi calculator. In vacanta din vara trecuta am muncit doua luni si mi-am cumparat o configuratie mai buna. Am dorit un calculator mai puternic si l-am obtinut prin munca mea. Asa am invatat sa pretuiesc munca, banii castigati prin ea si ca pot sa-mi ating scopurile daca doresc cu adevarat.

Visul meu este o cariera in informatica si pentru a-l atinge sunt hotarat sa ma straduiesc mai mult. Imi dau seama ca va trebui sa invat mult mai mult pentru a deveni un bun informatician. Dar daca acesta este pretul sunt hotarat sa-l platesc. Pentru ca toate lucrurile, teluri sau bunuri materiale, au un pret si daca esti dispus sa-l platesti poti sa te autodepasesti si sa obtii tot ceea ce doresti. Poti deveni ceea ce visezi doar daca, pas cu pas, zi de zi, iti urmaresti scopul.

Imi povestea cineva odata ca isi dorea tare mult o masina. A decupat dintr-o revista imaginea masinii si a lipit-o pe oglinda de la baie. In fiecare dimineata privea fotografia si isi spunea: "Vei fi a mea!". Dupa un timp, cu multa rabdare si ambitie, a adunat banii pentru a-si cumpara masina atat de mult dorita.

Voi face si eu la fel, repetandu-mi in fiecare zi, in fiecare ceas, ca pot si voi fi cel mai bun. Voi lupta sa reusesc, sa-mi construiesc o cariera de care sa fie mandre cele trei mame pe care le am, dar cel mai mandru si multumit voi fi eu pentru ca mi-am implinit visul.

Sfarsit.

Eu zic ca dupa motto-ul lui Mircea, ar trebui sa ne traim si noi fiecare zi din viata, cand ne dorim ceva atat de tare, sa ne repetam in gand ca avem puterea sa-l facem sa fie al nostru.

Un comentariu:

PiciuL spunea...

Dragos ai dreptate , eseul e destul de interesant , poti sa inveti multe lucruri din el , Felicitari Mircea pentru el ;)